Rivalități magice: între ficțiune și realitate victoriană
După ani de urmăriri prin Europa, doi magicieni din secolul al XIX-lea erau pregătiți să își declare război unul altuia. Unul, copleșit de durerea pierderii fiului său într-un accident cu un glonț, a furat repertoriul de trucuri al rivalului său, iar reinterpretarea actului său a început să capteze atenția publicului.
Disputa lor era descrisă adesea ca un „câmp de luptă”, unde se puteau rezolva toate neplăcerile și, poate, obține răzbunarea dorită. Rivalitatea lor a ajuns până la implicarea Papei în competițiile europene, iar unul dintre magicieni monologa despre cât de „rafinată” va fi revanșa sa, anunțând că singurul său scop este să își provoace adversarul la o „luptă muritoare”.
Este tentant să crezi că aceste scene aparțin filmului lui Christopher Nolan, The Prestige (2006), dar rivalitatea reală a avut loc în Franța, la începutul secolului XIX. Ca în orice poveste despre magie, realitatea este adesea mai surprinzătoare decât ficțiunea.
Magia victoriană și fascinația contemporană
Anul acesta se împlinesc 15 ani de la lansarea The Prestige, film care continuă să simbolizeze magia perioadei victoriene. În cercetările mele despre magicienii victoriani, adesea oamenii reacționează: „Oh! Exact ca în The Prestige?” Inițial am evitat comparația, deși vizionarea filmului la o vârstă fragedă mi-a inspirat interesul pentru acest domeniu.
Studiul meu examinează influența conjurării asupra literaturii și media victoriane, precum și implicațiile psihologice și publicitare ale magiei. Deși filmul a atras atenția academică, experiențele reale ale magicienilor au rămas mai puțin explorate.
Realitatea rivalităților magice
Rivalitatea era esențială în lumea magiei victoriene. Magicienii foloseau conflictele publice pentru a crea dramă și a atrage atenția asupra spectacolelor lor. John Nevil Maskelyne și John Henry Anderson, de exemplu, s-au confruntat cu conflicte spectaculoase în carierele lor.
Jean-Eugene Robert-Houdin, considerat părintele magiei moderne și inspirația pentru numele lui Houdini, a fost martorul și participantul la astfel de rivalități. El povestește despre Torrini, un magician itinerant care l-a influențat în cariera sa și care se afla în permanent conflict cu Joseph Pinetti. Rivalitatea lor era adesea descrisă cu termeni violenți, precum război, duel și răzbunare.
Trucuri, tragedii și spectacole
Torrini își arăta superioritatea prin repertoriul său, uneori implicând aparate spectaculoase pe care le considera „arme” împotriva rivalului său. Un incident tragic în trecutul său, în care și-a împușcat fiul din greșeală, a adâncit volatilitatea sa.
Accidentul cu glonțul – un truc cunoscut sub numele de bullet-catch – apare și în The Prestige. Realitatea arată că asemenea trucuri au dus la accidente mortale, chiar și în secolul XXI.
Robert-Houdin și inovația în magie
Robert-Houdin, inițial ceasornicar, a folosit cunoștințele mecanice pentru a crea automate spectaculoase, precum „Portocalul minunat”, care producea flori și fructe la sunete puternice. Printre alte trucuri celebre se numărau „a doua vedere” și „suspensia eterică”, care făceau să pară că fiul său plutește pe scenă.
Astfel, magia victoriană reală, cu rivalități, inovații și tragedii, a fost la fel de fascinantă și dramatică precum portretizarea sa cinematografică, dar mult mai ancorată în realitate decât mulți ar fi bănuit.
Imagine: Un afiș pentru spectacolul de magie „incredibil” al lui Robert-Houdin, sfârșitul anilor 1800. Centrul Harry Ransom, Universitatea din Texas, Austin.
Robert-Houdin și mitul lui Torrini
Torrini a fost atât de colorat și de viu în relatările lui Robert-Houdin, încât mulți au crezut că a fost un personaj real. Abia în anii 1960, biograful Jean Chavigny a descoperit că Torrini nu existase niciodată – el fusese complet fictiv. Robert-Houdin îl inventase pentru a-și dramatiza propria poveste de origine și pentru a crea o moștenire spectaculoasă pentru trucurile sale.
Acest personaj imaginar i-a oferit lui Robert-Houdin un rival postum, iar tânărul Houdini, inspirat inițial de el, s-a dezamăgit când a realizat că idolul său era un sarlatan. În 1908, Houdini a publicat Demascarea lui Robert-Houdin, în care critica în termeni duri minciunile și plagiatul magicianului francez:
„Vai de visele mele de aur! Investigatiile mele au scos doar cea mai amara dezamagire si cea mai trista deziluzie. Dezbracat de valul sau de romantism autotesut, Robert-Houdin s-a aratat un simplu pretendent, un om care s-a bucurat de minune pe creierul altora.”
Houdini susținea că Robert-Houdin își însușise trucurile altora și minimaliza meritele predecesorilor săi, în timp ce el însuși se afla adesea într-o lume competitivă și plină de rivalități.
Rivalități legendare: Robert-Houdin și Anderson
John Henry Anderson, magician scotian, este adesea creditat cu popularizarea armelor ca parte a actului de magie și a influențat mulți imitatori. Anderson era un rival constant al lui Robert-Houdin, iar francezul adesea minimiza abilitatea scotianului în memoriile sale.
De exemplu, Anderson părăsea un oraș dacă știa că Robert-Houdin urma să vină, dar revenea rapid folosind programul și trucurile francezului. Publicitatea extremă a lui Anderson, care trimitea invitații sub formă de matrițe pentru fiecare familie, i-a atras ironia și disprețul lui Houdin.
Pe de altă parte, Anderson critica public impostorii, precum George Barnardo Eagle, trimițând avertismente directe prin playbill-uri ilustrate, consolidând astfel imaginea sa de „Vrajitor al Nordului”.
Maskelyne și protecția secretelor
John Nevil Maskelyne, originar din Cheltenham, Anglia, a fost extrem de protector cu metodele sale și nu s-a temut să dea în judecată rivalii care îi furau trucurile. Disputa sa cu magicianul american Harry Kellar, care a copiat un truc de levitație, a devenit una dintre rivalitățile clasice care au inspirat The Prestige.
Maskelyne și partenerul său George Alfred Cooke au demascat spectrele Fratilor Davenport în 1865, combinând mecanica și automatele pentru a crea spectacole uimitoare. Una dintre cele mai faimoase creații, Psycho, este un automat care joacă cărți și poate fi admirat și astăzi la Muzeul din Londra.
Trucul, totul și rivalitatea
Filmul The Prestige nu este istoric perfect, dar surprinde esența rivalităților și obsesia victoriană pentru magie. Deși unele detalii sunt anacronice – evadările din apă și trucul „femeia tăiată în două” – acestea nu deranjează spectatorul obișnuit.
Popularitatea filmului arată fascinația continuă pentru prestigiul victorian. Trucurile magice, atunci ca și acum, suspendă realitatea și oferă evadare din cotidian. Magicienii victoriani își riscau viața pentru a demonstra că un truc bun merită orice preț, iar rivalitățile lor, la fel ca în The Prestige, erau adesea extreme, dramatice și memorabile.
După cum spune Borden în film: „Secretul nu impresionează pe nimeni – trucul pentru care îl folosești este totul.” Această lecție rămâne valabilă și astăzi, subliniind legătura dintre magie, spectacol și fascinația continuă a publicului pentru iluzie.
