Elsa furioasă, Olaf morocănos și bătălii cu oameni de zăpadă: aflați cum a evoluat cea mai cunoscută poveste Disney a acestei generații.
De la primele schițe până la ecranul mare, povestea unei animații poate suferi transformări majore. Multe scenarii trec prin mâini diferite și își schimbă complet direcția. „Frozen”, cu printesa sa de gheață și sora ei grijulie, nu a făcut excepție. Filmul, cu personaje iubitoare și muzică memorabilă, a captivat publicul din 2013, devenind un simbol al Disney. Dar inițial, povestea era mult mai întunecată.
Un element distinctiv al animației este concentrarea pe relația dintre surori, nu pe formula clasică bine versus rău. Dragostea la prima vedere nu a salvat-o pe Anna; în schimb, accentul a fost pus pe legătura complexă dintre Elsa și Anna, între conflicte și afecțiune. Această abordare a transformat povestea într-o experiență mai profundă și diferită de tiparele deja uzate.
Timp de decenii, Disney a încercat să adapteze „The Snow Queen”, basmul din 1937. În anii ’90, departamentul de animație a fost revitalizat, iar proiecte multiple au fost abandonate până la succesul „Tangled” din 2011, care a pus fundația pentru ceea ce urma să devină „Frozen”.
Elsa, mai mult decât un răufăcător
Inițial, Elsa fusese concepută ca o antagonistă clasică: înaltă, elegantă, cu părul scurt și negru, rece și înfricoșătoare. Planul era ca ea să înghețe inima și să împiedice nunta Annei cu Prințul Hans. Regizorul Chris Buck și scenarista Jennifer Lee au decis să o transforme într-un personaj speriat, nu malefic, iar procesul de creare a cântecului „Let It Go” a consolidat această schimbare.
Printul Hans… un intrus neașteptat
În primele versiuni, Hans nu exista. Personajul a fost adăugat pentru a substitui simbolurile originale ale basmului care nu funcționau în film. Trădarea sa și farsa legăturii cu Anna au creat un antagonist memorabil, surprinzând publicul și oferind tensiune până în actul final.
Surorile: de la străini la familie
În primele proiecte, Elsa și Anna nu erau rude și nici regale. Transformarea lor în surori a adus profunzime poveștii și a evidențiat tema centrală: frica versus iubirea. Această schimbare a făcut ca relația lor să devină nucleul emoțional al filmului.
Olaf, de la servitor malefic la companion vesel
Omul de zăpadă, cunoscut acum pentru inocența și dragostea sa pentru vară, fusese gândit inițial ca un gardian malefic al Elsei. Versiunea finală, însă, l-a transformat într-un copil vesel, simbol al iubirii și al legăturii dintre surori.
Un final total diferit
Primele schițe prezentau o profeție conform căreia un conducător cu inima înghețată ar distruge Arendelle. Elsa ar fi condus o armată de slujitori ai zăpezii împotriva satului, iar Hans ar fi fost un aliat aparent. Acest arc, însă, ar fi redus credibilitatea poveștii și conexiunea emoțională dintre personaje, de aceea a fost abandonat.
Astfel, modificările realizate în timpul dezvoltării au transformat „Frozen” într-una dintre cele mai profunde și apreciate povești Disney. Deși versiunea originală mai întunecată ar fi fost interesantă de vizionat, transformarea personajelor și schimbarea tonului au creat un film memorabil și emoționant.
