De ce filmul 365 Days a împărțit publicul în două

Când thriller-ul Netflix 365 Days a pătruns pe ecranele mari, mulți spectatori s-au grăbit să-l compare cu Fifty Shades of Grey, sugerând chiar că ar fi o versiune mai intensă. Unii au ajuns să-l numească cel mai senzual film din istorie.

Însă sub coloana sonoră seducătoare și scenele fierbinți, se ascunde o latură întunecată.

În 365 de zile (titlul original polonez: 365 dni), Laura (Anna Maria Sieklucka), o manageră de vânzări blândă, dar epuizată de viața cotidiană, pleacă într-o vacanță în Sicilia pentru a-și regândi existența. Acolo este răpită neașteptat de Massimo (Michele Morrone), tânărul și carismaticul lider al mafiei siciliene. Acesta o încuie și îi spune că are 365 de zile pentru a se îndrăgosti de el.

Te întrebi probabil de ce nu încearcă să scape imediat? Răspunsul este simplu: Massimo susține că Laura este femeia visurilor lui și adaugă că, dacă va încerca să fugă, va ucide familia ei. Este un mic detaliu care schimbă complet perspectiva situației.

Urmează un complot complex de manipulare, amintind de Fifty Shades, presărat cu scene sexuale extrem de explicite. Însă realitatea BDSM-ului este mult diferită de ceea ce filmul prezintă. În realitate, consensul lipsește complet: a forța pe cineva sub amenințarea violenței familiale nu poate fi numit niciodată consensual. Este, pur și simplu, constrângere.

Laura este adesea plasată în situații incomode, cum ar fi momentele în care este legată ca formă de pedeapsă. Există și o scenă șocantă în care Massimo o împinge de la fereastră, o incatusează și o constrânge sexual. În acele momente, orice alarme morale se sting: nu este vorba despre împlinirea fanteziilor, ci despre umilire și dominare.

Dincolo de dormitor, teama Laurei este evidentă. Ea încearcă constant să minimizeze orice conflict pentru a nu supăra rapitorul, acționând strict pentru a supraviețui. Abuzul emoțional este deseori interpretat greșit de publicul care consideră „fierbinte” tot ce se întâmplă, ignorând faptul că Laura doar reacționează la pericol.

Massimo o determină să-și dezvăluie toate fanteziile sexuale, doar pentru a le folosi împotriva ei. Tacticile sale sunt tipice abuzatorilor: transformă victima într-un agent al propriei umilințe. Este similar cu situațiile din procesele penale, unde detaliile intime ale unei femei sunt folosite pentru a o învinovăți.

Motivul pentru care acest film nu pare un thriller despre o femeie captivă, manipulată și violată este simplu: Massimo este atrăgător. Filme precum Fifty Shades, Twilight și altele similare devin populare datorită „farmecului” criminal al personajului masculin. Trăsăturile lui infracționale sunt interpretate mai degrabă ca trăsături de „băiat rău” decât ca motive de alarmă.

Dacă Massimo ar fi fost un bărbat obez, neatractiv și trecut de 60 de ani, povestea ar fi avut mai degrabă aerul unui episod din Criminal Minds, unde victima evadează și rapitorul este prins de autorități. Din păcate, nu este cazul, iar agresorul rămâne prezentat ca bărbatul ideal.